Craciun in Valea Jiului

                Eu locuiesc in prezent in Timisoara,doar de cativa ani.Asa ca m-am gandit ca ar fi mai corect sa scriu despre locuitorii Vaii Jiului,de unde vin si eu.Nu sun momarlanca asa cum li se spune bastinasilor locului,dar am trait o viata acolo.
                    Am sa va explic mai intai termenul de "momarlan''-este un termen reletiv nou.Nu este mai vechi de 1870,deci cam 130 de ani.El s-a impamantenit odata cu inceperea exploatarior miniere din Vale.
Strainii care au venit sa cerceteze zona au fost impresionati de populatia si de limba arhaica din Valea Jiului care era o zona izolata de restul civilizatiei,spere deosebire de zona Hategului care era o regiune civilizata din vremuri mai vechi.
              ''Acesta lume arhaică şi populaţia ei i-a impresionat pe primii exploratori care au zis: «– Aceştia sunt rămăşiţe de daci», asemănând portul momârlanilor cu cel al dacilor de pe columna lui Traian. Dacă ştiţi, este vorba de acei pantaloni strâmţi şi cămaşa până la genunchi, cum poartă şi azi, la sărbători, momârlanii.''
                  Dar sa revenim la sarbatorile de Craciun.Colindele vechi aveau subiecte laice,neavand nimic cu nasterea lui Iisus.In ele era vorba despre un cioban,un batran si despre Sfantul  Petru cel care umbla cu Dumnezeu pe pamant.Aici se zice ca uneori,cand Dumnezeu mai vroia sa vada ce fac oamenii ,cobora cu Sfantul Petru pe Muntele Retezat.De aceea se zice ca acest munte este retezat ca sa aiba Dumnezeu unde sa sada cand coboara pe pamant.  
                In Ajun de Craciun, localnicii se imbraca in costumul popular, isi impodobesc caii de sarbatoare, isi confectioneaza steaguri din margele si coronite de flori si pleaca la colindat cu strigaturi si cantat de fluier. Ei strabat orasul de la un capat la altul, pornind de la o biserica, unde preotul ii binecuvanteaza si apoi oprindu-se la o “casa” , unde se opresc sa joace si sa cante.
                   Obiceiul pitarailor, denumit astfel dupa colacelul primit de la gazde, se pierde in negura timpului. Se spune ca pitaraii dateaza chiar de pe vremea dacilor, iar steagurile purtate de cete ar putea fi inspirate din cele ale legiunilor romane. In fiecare an, in Ajun de Craciun, feciorii satului, care s-au pregatit din timp, ridica steagurile anume aranjate dupa datina si pornesc la colindat inca din zorii zilei. Steagurile sunt minutios impodobite cu margele, ciucuri, coronite de flori si basmale, ca sa arate cat de mandru este cel care il poarta, iar colindatorii sunt imbracati in mod obligatoriu in costume populare traditionale. Colindul pitarailor pleaca de la biserica, unde preotul ii binecuvanteaza, si se opreste seara tarziu la o casa aleasa din vreme, unde tinerii petrec cu gazda pana dimineata. Pe langa colacii traditionali, pitaraii primesc nuci, mere, dulciuri, dar sunt intampinati si cu sticle de tuica impodobite si ele de sarbatoare, pentru ca astfel colindul sa fie rasplatit de gazdele primitoare. Localnicii cred ca, daca nu primesc colindatorii, risca sa isi atraga tot raul si blestemele asupra gospodariilor lor, iar in anul care vine nu vor avea parte nici de animale si nici de roadele pamantului.


                     Obiceiul pitarailor din Valea Jiului pare mai degraba un rit al fertilitatii, iar despre colindatori se crede ca aduc prosperitate si noroc gazdelor, astfel ca cetele sunt primite cu strigate de bucurie si daruri. In curtea casei se incing jocuri traditionale, in acompaniament de fluiere si strigaturi traditionale.
                     Localitatea Jiet este una in care colindul pitarailor se pastreaza nealterat de sute de ani, la fel ca si strigaturile ce insotesc "invartita jieneasca": "Cat ii Soarele de sus / Pitarai ca-n Jiet nu-s / Cu feciori inalti-frumosi / si la minte sanatosi / Cat ii Soarele de mare / La Jiet intai rasare", striga cetele de pitarai versurile invatate de la cei mai in varsta, care la randul lor au facut parte din aceste cete de colindatori.Si pentru ca anul care vine sa le mearga si mai bine, gospodarii ascund in podul casei sau in grajduri seminte legate intr-un batic, iar daca pitaraii le gasesc inseamna ca gazda va avea noroc si belsug.



  Va invit sa o ascultati cateva colinde foarte frumoase interpretate de locuitorii Vaii Jiului la vreme de sarbatoare crestina.

                   




Particip la concursul “Sarbatori in oale noi” cu link catre /http://www.retetecalamama.ro/

Comentarii

  1. Sunt nespus de bucuroasa ca acest articol mi-a adus un premiu foarte frumos,un set de oale de la SARAHPOP,la concursul gazduit de Doamna Laura Laurentiu pe blogul dansei,un blog pe care de altfel il urmaresc de foarte mult timp si cu mare placere si interes.Ii multumesc tare mult cu acesta ocazie.

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumos obiceiul,dar pacat ca se pierde incet incet
    unde ati stat in Valea Jiului?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Trimiteţi un comentariu

Postări populare